inapoi

  Orchha
orasul medieval
 

    Hotelul la care am tras in Jhansi a fost destul de scump si nu tocmai fainut (cu toate ca ghidul il recomanda - totusi trebuie sa recunosc ca este in plina renovare si noi nu am primit o camera renovata) asa ca aseara planuiam o tura fulger la Orchha si apoi plecarea in jurul prinzului spre Khajuraho. Zis si facut, dimineata la ora 8, dupa un mic dejun rapid in restaurantul hotelului, suntem in pline tratative cu un ricsar pentru o tura dus intors la Orchha (16 km) cu tuk-tuk-ul sau (motoricsa). De asta data avem la activ o saptamina de tirguieli prin India si stim exact cit sa dam si cum sa il facem sa accepte pretul nostru si dupa 45 de minute intram pe marea poarta din Orchha. Chestia cu marea poarta nu e o figura de stil, cel mult o exagerare: poate nu e chiar asa de mare insa soseaua trece la intrare pe sub un gen de arc de triumf, ca si la Fatehpur Sikri de altfel.

    Orchha ne incinta din prima. In fapt este un vechi oras medieval ce a cam inghetat asa cum era atunci. Azi stau in picioare 2 palate si citeva temple hinduse, care mai de care mai atractioase. Pina si starzile sunt mult mai placute, nu sunt murdare ca in orase si nici strangulate cu oameni si tarabe: aici totul e respirabil, un calm matinal facindu-se simtit.
     Incepem cu vizitarea palatului maharajahului local, un barbat vestit pentru curajul sau, care nu se temea nici chiar de Akbar (stapinul mogul din vremea sa). Totul are aici aspect de Sighisoara medievala. In marile orase am vazut mereu forturile mogulilor, care (fiind musulmani) construiau cu arcade, deci constructii cu sali mari, inalte si fara stilpi de sustinere dar aici totul semana cu ce stim noi europenii: arhitectura era bazata pe grinda si stilpi de sustinere si aproape intotdeauna pe unghi, mai putin pe arcul de cerc. Ca toate monumentele indiene pe care le-am vizitat pina acum si acesta e partial in renovare si urmarim cum femeile in sariuri colorate duc pe cap in niste lighene mortarul la etajele superioare.
     Din turnurile palatului vedem imprejurimile: cit vezi cu ochii numai ruine. Ne este din ce in ce mai clar ca nu putem vedea totul in cele 2 ore propuse si aminam Khajuraho pentru urmatoarea zi. Acum suntem mult mai relaxati :)
     Dupa ce ne invirtim prin tot palatul admirind picturile murale, formele din faianta albastra de pe pereti sau panoramele oferite de turnuri, coborim in piata pentru a ajunge la templul principal a carei alura ne-a ademenit mereu de cind am ajuns in localitate. Constructia este un schwaizer urias, plin de scari spiralate ce urca intunecoase spre acoperis. Din loc in loc cite o mica arcada luminata ne scoate la un balcon de unde vedem uriasa sub noi sala mare a templului. N-am reusi sa ne descurcam in intunericul templului daca nu am fi ghidati de un pusti cu o lanterna stilou. Pe acoperis ne asteapta din nou panorama asupra oraselului si ultimul rind de cupole sub forma hindusa binecunoscuta, adica de tort.
     Coborim, dam rupiile de rigoare baiatului (care e fireste nemultumit) si urcam un mic deal pina la un templu a zeitei Kali, apoi ne continuam drumul spre un templu urias aflat pe virful unui deal mai indepartat. Aici beneficiem de un ghid care ne pune sa ne descultam dar care nu stie sa ne povesteasca nimic ci doar ne arata unde sa punem citeva rupii pomana, ne arata cu mina picturile murale exclamind stereotip 'beautiful" si invitindun-ne sa-l urmam cu acelasi stereotip "here". Templul asta nu ne-a impresionat foarte tare dar cu toate acestea a trebuit sa oferim bacsisul obligatoriu ghidului :)
     Ne-am intors din nou in piata principala unde am facut citeva mici achizitii. Mi-au placut mult pigmentii pentru colorat fata si parul in diferite culori, foarte saturate si cu nuante tari dar deosebit de placute (n-am cumparat fiindca nu stiam ce sa facem cu ei). Ceea ce m-a frapat a fost faptul ca am gasit "magazine" cu vechituri la preturi fixe. Eu chiar emisesem teorema ca in India absolut totul este negociabil si uite ca ... Incredibila India!
     Ricsarul nostru ne astepta fix acolo unde-l lasasem dimineata (de unde au oamenii astia atita rabdare?) si cu vehiculul lui am revenit la Jhansi, prea tirziu ca sa mai prindem ultimul autobus spre Khajuraho. Am mincat o noua supa de taitei si un pulao vegetarian (orez cu legume) si acum, in asteptarea serii cu dus si filme pe HBO va scriu din celalalt internet disponibil in zona, ca unde am fost ieri nu ma mai tenteaza: cunosc mouseul lipicios si tastatura cu litere spalate :)