Dincolo – Dorin Chiş

Evaluat la 5.00 din 5 pe baza unei evaluări a clientului
(1 recenzie client)

20.00lei

  • -aventură, călătorie, speologie
  • -186 pagini
  • -ilustrații color de Angela Szabo
  • -hartă
  • -copertă înfoliată
  • -cu o postfață de George Arhip

„N-am chef să învăţ. Pe biroul de lemn din uriaşa sală de lectură a bibliotecii universitare zac împrăştiate foile unui curs de care abia m-am atins iar alături, cartea pe care o citesc: Norbert Casteret, Aventuri sub pământ. Am o poftă teribilă să plec pe munte şi de data asta am şi motiv, şi încă unul cât se poate de serios: peste câteva zile, Corina şi Traian se vor cununa în chilia încropită într-o peşteră de la poalele Pietrei Craiului. Să plec? Să nu plec? În timp ce cumpănesc consecinţele ambelor decizii, mă joc cu numărul cartonat ce-mi dă dreptul să ocup acest birou. Pe spatele lui, studenţii prin mâna cărora a trecut şi-au mâzgălit gândurile, sau numai au mâzgălit. Pe un colţ mă atrag câteva cuvinte scrise cu o caligrafie boemă: „Viaţa n-o putem face mai lungă. Hai s-o facem lată!”

pagina 67

Mărşăluim deja de câteva ore şi nici poveştile nu ne mai ajută să uităm durerile din umeri. Luna a trecut dincolo de creastă şi întunericul e dublat de umbra unor pereţi pe sub care ne strecurăm tăcuţi. E trecut de miezul nopţii când intrăm în Cheile Pisicii.
Oare ce caută aceşti tineri, la ora fantomelor, prin munţii reci? Dumnezeu îi priveşte amuzat de entuziasmul şi pasiunea lor. În timp ce alţii dorm, ei bâjbăie prin întunericul de smoală, ţinându-se scai de călăuza lor, apoi pierd drumul şi trezindu-se în plin teren accidentat, o iau ca jivinele în patru labe. Bolovanii prăvăliţi haotic şi cioatele lăsate de viituri li se opun însă cu toate acestea ei nu înjură şi nu sunt mânioşi. Oboseala îi doboară şi somnul le strânge pleoapele, dar ei continuă să meargă ca nişte ţestoase trase cu cheia. Să-i lase în drumul lor? Nu. Îi ghidează tainic spre ieşirea din amonte şi le scoate în faţă o cabană silvică părăginită, în podul căreia cei trei îşi încropesc un culcuş. Sunt frumoşi în încercarea lor de a-şi găsi drumul, cu atât mai frumoşi cu cât tot ce descoperă li se pare minunat.
          

pagina 167

„N-am mai fost de mult „dincolo”. Uneori, când fac curat sau când caut mai adânc prin pivniţă, dau peste salopeta, casca şi lampa de carbid. Orice mişcare, cât de mică, ridică în aer particule fine de argilă, trezind amintiri din registrul olfactiv, apoi, ca o părere, simt mirosul şlamului şi în semiobscuritatea şi aerul umed al pivniţei, mă închipui cu ani în urmă descoperind lumea împreună cu prietenii mei. Nici pe ei nu i-am mai văzut de mult. „Pentru că aventura corespunde unei anumite perioade din viaţă şi – această nevoie mai mult sau mai puţin potolită – nu mai vrei decât linişte, colţişorul tău, aruncând salopeta şi casca în urzici…” ( Francois Pernette)
 

Descriere

DINCOLO sau ce se întâmplă când lumea de aici nu mai poate să ne-ncapă

„Cine n-a citit măcar o carte scrisă de Jules Verne? Şi cine dintre cei ce-au citit nu s-a imaginat pornind în căutarea aventurii? Ce păcat că ne-am născut în acest secol în care suprafaţa Pământului poate fi explorată confortabil pe ecranul unui computer! Ce vremuri minunate şi câtă poftă de viaţă trebuie să fi avut Columb când a pornit pe mare să demonstreze că Pământul e rotund, câte vise s-au irosit în căutarea izvoarelor Nilului şi ce tragedii eroice s-au scris la poli! Mai aproape de noi, ultimele mari bătălii s-au dat pe piscurile Himalayei. Oameni în toată firea au lăsat casa, familia şi confortul unei vieţi călduţe pentru a traversa mări şi continente, pentru a înfrunta un mediu ostil, pentru a ieşi în afara parametrilor de funcţionare a corpului uman, doar cu speranţa atingerii unui vârf de munte, a inutilului. Să fie vorba de minţi rătăcite? Nu! Din contră. Erau cei pe care, aşa cum spunea Eminescu, „lumea nu putea să-i mai încapă”, spirite dârze pentru care provocările unei vieţi normale nu însemnau mare lucru”.
Fragmentul pe care l-am reprodus din noua carte a lui Dorin Chiş, Dincolo, ar putea el însuşi să incite cititorul la aventura cunoaşterii prin ochii unui împătimit al munţilor, peşterilor şi apelor. Cu siguranţă, un montaniard sau un speolog sau un navigator va rezona cu gândurile exprimate în rândurile de mai sus. Eu vorbesc însă despre scrierea lui Dorin Chiş cu uimirea celui care a văzut doar vreo două peşteri la viaţa lui, a bătut cu piciorul vreo câţiva munţi şi a făcut vreo două croaziere pe Dunăre, în ambarcaţii conduse de alţii.
Mi-au trecut multe cărţi prin mână. Ca editor, vin în contact cu minţi şi mai ales suflete, poate mai mult şi într-un fel mai aparte decât alţii. Am văzut multe cărţi, în marea lor majoritate foarte bune. Trebuie să recunosc însă că felul în care scrie Dorin Chiş mă încântă cum numai în copilărie mă mai încântau aventurile pe care le descopeream în cărţi. Da, Dorin are darul acesta de a scrie frumos, incitant şi simplu în acelaşi timp, dar care-ţi permite să vezi cu ochii minţii chiar mai mult decât ceea ce citeşti. Scrisul lui Dorin Chiş te face să vezi dincolo de adâncurile unei peşteri sau dincolo de întinderea de ape ori de creste montane: te face să vezi în adâncul spaţiului şi timpului din tine. Te îndeamnă la aventura cunoaşterii şi autocunoaşterii. Aventurile pe care le descrie par, la prima vedere, doar simple aventuri, fapte şi lucruri care s-au mai întâmplat sau se pot întâmpla şi altora. Da, dar dincolo de cuvinte, mai găseşti ceva: pe tine. Citind cartea lui Dorin Chiş, te cufunzi într-o transă hipnotică în care tu însuţi îţi descoperi sau redescoperi resurse şi pofta de a-ţi depăşi limitele cotidiene, de a-ţi depăşi condiţia.
Cu siguranţă, un speolog sau un montaniard ori un navigator va găsi locuri şi lucruri familiare în scrierile lui Dorin Chiş. Dar va găsi şi altceva. Da, a citi pe Dorin Chiş are valenţe terapeutice sau cel puţin de exerciţiu de dezvoltare personală. Călătorind cu Dorin, călătoreşti cu tine, într-o aventură uimitoare, iniţiatică, revelatoare.
Fragmentul pe care l-am reprodus la începutul acestui articol este şi începutul părţii a doua a cărţii, parte pe care autorul o numeşte „Departe de casă”. Pentru că Dorin Chiş nu se mulţumeşte să umble doar prin jurul ogrăzii. El ţinteşte mai sus şi mai departe, chiar dacă, paradoxal, acest mai sus înseamnă adâncuri de peşteri.

George Arhip

 

1 recenzie pentru Dincolo – Dorin Chiş

  1. Evaluat la 5 stele din 5

    Diana

    Felicitari, Kiru!
    Dincolo am citit-o intr-o seara si o noapte. Scrisa foarte-foarte frumos, dar si foarte corect, cartea ta m-a emotionat. N-am mai putut sa o las din mina pina cind nu am citit si cotorul. O puternica forta de reprezentare are scriitura ta. Pe linga ca sint captivante, sint bune pentru toate virstele, atitea-s de invatat din ele… Lectura pentru oamenii care vor sa ramina liberi. Succes, azi merg cu voi pe mare la Istanbul 🙂

Adaugă un comentariu