În urmă cu doi ani am fost prima dată pe Turul Bătrân și am rămas impresionat de frumusețea locurilor. Mi-a plăcut atât râul ci și satele din jurul lui așa că de data asta am plecat la drum atât cu caiacul cât și cu bicicletele.

Mașină, cort, caiac, biciclete…

Cartierul general l-am stabilit în campingul din Turistvandi, amplasat convenabil pe malul apei. După ce ne-am ridicat tabăra am plecat cu bicicletele să vizităm vechea biserică din satul vecin, Kolcse, precum și să aruncăm o privire asupra Turului în zona satului respectuiv. Toamna contribuia coloristic la reușita turei, dar mai era ceva: impresia de ținut vechi era cu atât mai pregnantă cu cât foarte des întâlneam copaci uriași, matusalemici. Odată cu seara s-a lăsat un frig pătrunzător ce ne-a gonit în cort.

Printre uriași

A doua zi nu ne-am grăbit să plecăm din camping, pentru a-i lăsa soarelui timp să încălzească. Am plecat cu masina și caiacul la Sonkad și de acolo la locul de start, lângă barajul de unde apele Turului o iau direct către Tisa printr-un canal drept, lăsând pe vechea albie un debit minim. Malurile erau nămoloase, semn că apa era în scădere.

Pe malul Turului

Mirosul de lemn în descompunere și de frunze putrede lăsa loc nostalgiilor de toamnă. Am lansat caiacul la apă și am început să vâslim căci curentul era cvasinul. Copaci sau crengi căzute în apă ne barau câteodată calea constituind obstacole pe care uneori nu le puteam trece decât ieșind pe uscat. Acolo unde trunchiurile erau suficient de înalte ca să lase caiacul să se strecoare pe dedesubt ne culcam cu totul în cockpit, iar  acolo unde trunchiurile zăceau chiar la suprafața apei coboram din caiac chiar pe ele și urcam înapoi după ce ne treceam ambarcația peste.

Pe Turul Bătrân

Parcursul se dovedea anevoios. La un moment dat am ajuns la un mic baraj, de care nu aveam știre, unde betonul curat trăda faptul că lucrarea era recentă. Un jgheab căptușit cu lemn era locul prevăzut de constructori pentru trecerea ambarcațiilor dintr-o parte în alta. La cote mari ar fi fost posibil ca jgheabul să fie inundat, acum însă era complet uscat.

Trecem caiacul peste baraj

După două ore și jumătate am  făcut o pauză în Kolcse, în locul pe care-l vizitasem cu bicicletele cu o zi înainte. Un panou, rod al Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România dădea câteva explicații bilingve asupra locului. Am ciugulit câte ceva din traistă și am vâslit mai departe.

Panoul din Kolcse

Prin curțile multor case am zărit canoe din fibră de sticlă, iar pe mal câteva panouri ce dădeau informații asupra turelor organizate cu aceste ambarcații. Am remarcat că începând din Kolcse trunchiurile copacilor căzuți erau retezate cu fierăstrăul, iar cursul râului chiar dacă părea sălbatic oferea întotdeauna un șenal navigabil.

Peisaj pe Tur

După aproape cinci ore de navigație prin pădure, am ajuns în Turistvandi. Turla bisericii nu lăsa loc de îndoială, dar știam că până în camping vom avea de străbătut buclele unor meandre largi ce ne scoteau din nou din sat. Tura se dovedise lungă și anevoioasă în prima jumătate, dar liniștea și peisajul de toamnă ne-au răsplătit din plin efortul.

Râul Tur în raza satului Turistvandi.

Alte imagini:

Save

Save

Save

Save