Cariera. Jos, localitatea Cărpinet
Amfiteatrul carierei
La mănăstire
Obiectiv: vizitarea a trei obiective: o cariera de piatra spectaculoasă, Mănăstirea Izbuc şi izbucul Călugări (intermitent)
Durata: 1 zi
Transport: mijloace auto
Echipament necesar: nu este necesar
Traseu: pe şoseaua E79 ajungem la Vaşcău, apoi imediat īn Cărpinet īn centrul căruia părăsim şoseaua E79 şi facem dreapta spre localitatea Izbuc. Parcurgem un drum pietruit īn urcare, īn dreapata căruia vom vedea īn scurt timp cariera de piatră. Pentru peisaj şi foto merită să ne abatem din drum şi să urcăm treaptă cu treaptă prin carieră pānă īn vārful dealului. Revenim apoi īn şosea şi ne continuăm drumul. Traversăm localitatea Izbuc şi după alţi 7 km ajungem la Mănăstirea Izbuc īn curtea căreia se află şi Izbucul Călugări.
Mai jos redăm o descriere mai amănunţită a traseului, preluată de pe siteul http://www.carpati.org:
Cărpinet - Izbucul de la Călugări
Posibilităţi de acces; din DN 76 la km 93,3 din satul Cărpinet Distanţa: 11 km (Cărpinet - Izbuc: 4 km; Izbuc mănăstire: 7 km) Durata: 3 ore Caracteristica traseului: drum uşor de care, carosabil pe timp uscat
Descrierea traseului. Porţiunea Cărpinet - satul Izbuc se parcurge īn cca 1 oră (vezi traseul 14).
Ajunşi pe uliţa principală a satului Izbuc, care urmăreşte firul văii pe malul stīng, urcăm īn amonte printre case. După 1 km casele se īntrerup pentru 200 m, apoi reīncep formīnd satul Ponoarele. După īncă 700 m īn centrul satului se află o bifurcaţie marcată şi de o cruce de piatră. Alegem pentru dus varianta din dreapta, urmīnd să ne īntoarcem pe cea din stīnga.
Urcăm uşor cu drumul pīnă la ultimele case, loc marcat de bancuri mari de calcar īn versantul din dreapta noastră, unde se află şi un izbuc amenajat. Aici drumul se bifurca din nou. Alegem ramura din stīnga ce urcă printre ultimele case ale satului; ea este foarte noroioasă la īnceput, apoi se īmbunătăţeşte cīnd părăsim fundul văii. Cotind uşor la stīnga tăiem versantul, trecem pe līngă un cuptor de var şi ajungem pe o culme plată unde lăsăm la dreapta o ramura a drumului şi o urmăm pe cea din stīnga, marcată şi de o cruce de lemn. Drumul, foarte argilos, urmăreşte un timp creasta, apoi se lasă īn versantul stīng unde de jos, urcă ramura cealaltă a drumului, cea care s-a desfăcut īn centrul satului. Locul, denumit Mălăişte, este marcat şi de o cruce de piatra īmprejmuită cu un gărduleţ. Puţin mai departe, pe creasta unui picior care se desface spre est, drumul se bifurcă; va trebui să fim foarte atenţi. Nu trebuie să continuăm drept īnainte, pe drumul mai mare şi mai īmbietor, ci să alegem pe cel din stīnga, care coboară uşor, spre larga depresiune īmpădurită din stīnga, asupra căreia avem o larga panoramă. Drumul devine orizontal, taie versantul, lasă pe dreapta o dolină şi ajunge pe o creastă care este de fapt cumpăna de ape dintre bazinul Crişului Negru, ce rămīne īn urma noastră, şi cel al Crişului Alb, ce se deschide larg īn faţă. Drumul coboară uşor tăind versantul, lasă la stīnga o dolina, dincolo de care, tot pe stīnga, se deschide bazinul īmpădurit al văii Topliţa, unde este cuibărită mănăstirea, al cărei acoperiş roşu se zăreşte prin pădure. O cruce de lemn marchează locul īn care putem coborī direct (īn 10 minute), pe potecă, la mănăstire, ajutaţi sxi de cīteva semne de marcaj, bandă albastră. Dacă sīntem cu un vehicul vom continua drumul, care īncepe să coboare pe o culme, la īnceput prin lăstăriş, apoi prin pădurea tot mai īnaltă. După ce face un cot la stīnga ajunge la poarta mănăstirii. Pe timp ploios porţiune de la cruce īn jos poate crea dificultăţi pentru autovehicule, īn special la īntoarcere, drumul avīnd şleauri şi multă argilă alunecoasă.
Mănăstirea de la Izbuc cuprinde doua biserici, două case, un grajd, iar aproape se găseşte o căsuţă a ocolului silvic Hălmagiu. Aşezarea este justificată de prezenţa izbucului cu o deosebită reputaţie, pe care şi-a cīştigat-o datorită ciudatului sistem de ieşire al apei: după o perioadă de 1520 minute īn care este sec, cu un gīlgīit puternic īncepe să iasă apă, care umple un mic bazin de piatra, din care iese făcīnd o cascadă de cīţiva decimetri. După cīteva minute apa īncetează să curgă, pentru a reveni apoi după alte 1220 minute. Este vorba de un mecanism tipic de golire prin sifonare a unui bazin carstic, al cărui ritm este impus de cantitatea de precipitaţii. Izbucul de la Călugări avea faima de a prezenta un ritm dublu, determinat de golirea succesivă a două bazine, de capacităţi diferite. Acest dublu ritm s-a pierdut acum, probabil prin deschiderea unei fisuri carstice care scurtcircuitează unul din bazine. Dar chiar şi aşa el constituie un interesant şi rar fenomen carstic, fapt pentru care este şi decretat monument al naturii.
Īntoarcerea de la izbuc o facem pe poteca ce urcă direct de la mănăstire īn drum, şi apoi pe acesta, luīnd ramura de jos (dreapta) cīnd ajungem la crucea de piatra de la Mălăişte. Pe acest parcurs menţionăm un lac carstic temporar pitoresc care se află īn sat. La cīteva sute de metri īn aval se ajunge la bifurcaţia din centru.