mai departe         inapoi

Larisa, principalul centru urban al Thesaliei găzduiește cea mai mare bază aeriană NATO de pe teritoriul Greciei. Traversăm orașul cu un oarecare aer mediteranean sugerat de construcțiile cu doar 2-3 etaje ce-și exhibă balcoanele umbrite în totalitate cu parasolare și ajungem în scurtă vreme printre culturi de bumbac irigate sârguincios cu utilaje moderne. Străbatem o zonă privilegiată într-o țară în care geologia face peisajul și într-adevăr, după ce depășim orașul Trikala bumbacul dispare lăsând loc colinelor aride măcinate de cariere de piatră.

 

Peisajul pare decupat din filmele western și în curând uriașele stânci ce se zăresc albastre în orizontul parbrizului vin să sugereze apropierea de Meteora. Este momentul în care deasupra spătarelor se ridică periscoapele mâinilor rotind în colo și-n coace aparate foto digitale. Privirile țintesc fixe pereți impresionanți, în ciuda faptului că suntem captivi într-o colivie ce girează conform serpentinelor, o gimnastică binevenită a mușchilor oculari revigorați (se pare că nu întâmplător) în izbucul tămăduitor din valea Tembi. Până și cei care printre bumbac și cariere picoteau nepăsători își lasă acum amprenta nasului pe sticla geamurilor, dar până la fructul dorit mai avem de trecut un examen mercantil: vizita la atelierele de cofecționat icoane. După ce mănânc bucățica de rahat cu care am fost omeniți la coborârea din autocar (interesul poartă fesul, nu?) o las pe Cosmina să facă față programului și urc pe colinele din apropiere în speranța că zoomând la maxim (și la nevoie chiar întinzând mâna în față) voi scoate câteva cadre frumoase cu stâncile Meteorei de care se pare că m-am îndrăgostit la prima vedere. Din păcate pâcla colorează cu albastru depărtările, așa că nici-un zoom nu ajută și nu-mi rămâne decât să cobor mofluz la grupul nostru ce face coadă la caseria atelierului. Râvna cumpărătorilor se pare că întârzie semnalul de îmbarcare dar totul are un sfârșit și iată-ne din nou pe serpentine, urcând spre platoul din care uriașele ace de piatră par desprinse ca sloiurile dintr-o banchiză.

  

  

 

mai departe         inapoi