Este duminică și parcare e plină de mașini și motociclete. Luăm apă, trecem pe lângă chioșcul de informare (închis) și după o scurtă consultare a hărții începem urcușul spre Refugiul A situat la 2100m. Dacă prin defileu nu ne-am încrucișat cu mai mult de 10 persoane, de astă dată turiștii curg puhoi. Obișnuința din Carpați ne îndeamnă să-i salutăm dar observăm cu surprindere că ne cam obosim de pomană, răspunsuri primind cel mai adesea de la turiștii străini de aceste meleaguri. De altfel o anume diferență se observă: străinii sunt bine echipați și vioi, grecii însă au pasul leșinat (noi urcam mai iute decât coboară ei), și majoritatea sunt în adidași iar de rucsaci dabălă plase de nylon ... Or fi weekenduriști? La un moment dat unul o întreabă pe Cosmi cât mai e până jos.
-Până la care jos?
Omul pare să nu înțeleagă.
-Prionia sau Litohoro? întreabă Cosmi
Pare uluit de variantă. Prionia, desigur!!!! Încep să înțeleg de ce nu am întâlnit turițti prin defileu.
Autostrada E4 urcă constant pe firul unei văi, apoi pe versant. Pe tot parcursul este întărită cu traverse din lemn de parcă ar fi trecut cândva pe acolo mocănița.
Suntem plecați din Litohoro de 6 ore și oboseala-și spune cuvântul așa că ne oprim să mâncăm. Suntem tot în plafonul de nori ce moaie pădurea cu ceață străvezie ce ne restrânge orizontul la 30 40 de m. Mai departe urcăm muchia unui picior apoi continuăm cam pe curba de nivel și traversăm o vale seacă de unde urcușul până la Refugiul A e susținut. Harta are curbele de nivel trasate din 20 în 20 de m și tăiem ... o grămadă!!! Nu plouă dar plafonul de nori prin care am urcat deja 1500 m mă exasperează. Ne încrucișăm cu un grup de vreo 30 de sloveni veseli pe care-i întreb dacă au văzut azi soarele.
-Da, sigur, e cu 10 minute mai sus.
Nici să-mi fi cumpărat cineva un aparat foto nou și nu m-aș fi bucurat mai tare!
Vestea ne insuflă avânt și urcăm grăbiți să ieșim la orizontul liber. Cosmina e în față și abia mă mai pot ține după ea. Din păcate se pare că urcăm odată cu plafonul căci abia peste o jumătate de oră, pentru scurt timp, cețurile s-au deschis lăsându-ne să vedem undeva foarte sus niște faleze stâncoase. Dar ce conta! Acum speram din plin ca mâine să avem vizibilitate sus pe vârf!
