mai departe         inapoi

Fuioare de ceață ne închid orizontul, dar nu, iată că misterios și ireal se ivește profilul masiv al lui Mytikas! Ignorând avertismentul degetelor amorțite de vântul rece și umed iau primele imagini ale vârfului mult dorit cu entuziasmul crescând exponențial cu subțierea pâclei înconjurătoare. Ca într-o animație de calitate zeii deschid ferestre de vizibilitate prezentându-ne domeniile lor de la tronul din vârf până jos în Meghala Kazania (Marele Cazan), de fundul căruia ne despart aproape 600 m de perete aproape vertical! Mă simt răsplătit în toate așteptările mele dar din păcate frigul nu ne permite să staționăm și începem asaltul vârfului ieșind pentru prima oară de pe „autostrada” E4 într-o zonă stâncoasă și înclinată (ce însă nu ridică probleme de parcurgere). Coborâm până la o fereastră triunghiulară cu perspective fotogenice asupra pereților austeri ai Marelui Cazan, apoi începem urcușul pe „scara rea” pe lângă uriașe turnuri de piatră fasonate de eroziune. Dacă pe „autostrada” E4 marcajul era cvasiinexistent, aici abundă semnele bicolore roșu/galben, vopsite pe piatră. Un ultim jgheab cu prize mai mult decât îndestulătoare ne conduce la vârf, lângă borna căreia ajungem la ora 9 și 20. 2918 m! E drept, nu există o cărare facilă până sus, dar nici nu se poate spune că drumul e presărat cu primejdii: cine a urcat Negoiul nu trebuie să-și facă nici cea mai mică problemă!

     

Ne iscălim în registrul lui Mytikas și rămânem să urmărim mai departe programul de animație pregătit de zei. Soarele ridicat acum în spatele nostru ne aureolează umbrele în clocotul alb din fundul mega-cazanului, un fel de traducere în lumină multicoloră a stării noastre de spirit!

     

În scurt timp apare și James, australianul solitar ce-și povestea aseară voiajele în compania a două fătuce de pripas. Ne felicităm reciproc, îl rugăm să ne facă niște fotografii și cam zgribuliți și smotrociți de vânt coborâm pe cealaltă față, prin culoarul Lucki. Vremea pare să se îmbunătățească și prin fereastra (de mansardă) pe care abrupturile zimțate ale culoarului o decupează deasupra noastră, zărim un cer impecabil de albastru!

  

mai departe         inapoi