HOME

inapoi

   salt la guestbook 

Cristi si Istvan inainte de plecare, cu Marossy Anna cel mai infocat suporter al expeditiei, care le tine pumnii!!!!

 

      PREZENTARE

              

"Pe muntele Denali, Dumnezeu sa va pazeasca - cu gandul la voi,  Anna Marossy"

 

15 mai 2006 (noaptea)

- Munteanu Adrian, Arnold Kadar, Szokolszky Istvan si Maghiar Cristian pleaca cu microbusul la Miskolc pentru a se intilni cu ultimul membru al echipei, medicul Levente Szabo.

16 mai 2006

 - Primul pas spre Alaska: zborul Budapesta - New York - Seattle!

17 mai 2006

 Primul email:

 

 

 

FOTO

         

          "Serbus, domnu' colaborator si dispecer!
Am ajuns in Anchorage cu bine (aproape), trei aseara si doi acum dimineata; bagajele ne-au ajuns acum dimineata. Super ok de la Budapesta la New York, stewardese fff simpatice, cam scortoase la inceput, dar pana la sfirsitul drumului, toti eram numai zambete si urari de bine. Imputeala totala pe JFK, un aeroport supernaspa. Ne-am plictisit de moarte pe avioane pana in Anchorage, dar acum e ok.
          Mai multe si noi info, deseara. Acum trebuie sa mergem la cumparaturi"

        

         La Budapesta                  Distractie la 5000 m         Plecam din New-York      Mount Rainier Area (Seattle) 

18 mai 2006

al doilea email:

  

Al doilea email primit a fost mai "tehnic", cuprinzind instructiuni pentru echipa Proexpedition de la "leptoape". Pe scurt: zi destinata aprovizionarii. Deoarece transportul aerian nu a permis includerea alimentelor in bagaje, acestea impreuna cu incarcatorul solar pentru acumulatori (si altele) vor fi achizitionate acum. Echipa dispune de camere foto-video digitale si de un telefon cu transmisie prin satelit.

"timpul este ff scurt incerc sa mai scriu totusi cat mai am internet"

 

 

 

 

 

 

 

 

 

19 mai 2006

 al treilea email:

 

 

 

 

FOTO

       "So: am ajuns in Anchorage cu bine. Am si plecat repede la o sesiune  "5 minutes shopping", care pana la urma s-a lungit la o zi intreaga. Am avut surprize mari, la preturi si la oferte. Ni s-a spus ca v-a fi ieftin, dar nimic nu e mai ieftin decat la noi. Iar cu incarcatorul solar, teapa maxima: pe site-ul REI scria ca au pe stoc, dar de fapt nu exista in magazin. Am gasit altundeva, dar mult mai scump (450$ dupa aprige negocieri in trei sesiuni diferite). Plus ca au alte norme si nu vom putea folosi minicamera video de pe casca (pt. Dan).

        Mai departe am plecat catre Talkeetna, iar cand am ajuns acolo, surpriza maxima ! dar de data asta placuta: un orasel de fapt (un fel de Suncuius!), dar super pitoresc, plin de viata si cu un view incredibil - poze, filmari - subiecte cate  vrei! are o coloratura misto, il simti plin de seva. Din pacate , nu stiu daca am sa apuc sa trimit poze din Talkeetna inainte de plecare, caci acum chiar asteptam sa decolam in orice minut si nu am nimic descarcat din pozele de aici.
         Salutare momentan!"

        Dar au venit si imaginile!!! Iata-le color :)

         

        White balance                    Anchorage           Bucurie mare: plecam imediat   Jason's Youth Hotel - breakfast  

 

20 mai 2006

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Cu un avion usor, echipa a decolat spre o pista inghetata de la poalele muntelui. De acum inainte "civilizatia" ramine in rucsac si de jur imprejur vor fi doar munti, zapada si temperaturi negative.

 principalele trasee pe McKinley

 

21 mai 2006

prima convorbire
telefonica,
ora 9:08 (ora Romaniei)

       "Zborul din Talkeetna a fost aminat cu o zi datorita conditiilor meteo nefavorabile de la locul de aterizare, sus pe ghetar. Oricum, nu ne-a parut prea rau, Talkeetna este un orasel tare colorat: anul acesta la Parc s-au inscris pentru virf 1200 de alpinisti si e plin de toate natiile pamintului, japonezi, coreeni, ukrainiei, rusi, spanioli etc.
      Calatoria cu avionul a fost OK. Acum am asezat a doua tabara la aproximativ 3000m altitudine. Inca nu am intilnit frigurile alea mari, momentan sunt in jur de 0 C (acolo era noapte!) dar ziua ne prajim de cald. Sunt nori si bate vintul dar am prins si ciudatenii cind ningea de numa` si era soare plin. Ciudata Alaska asta! Am filmat o gramada, o sa vedeti la intoarcere. Pacat ca nu mai avem Internet sa va trimitem imagini.
     Pe la voi ce mai e?
    Toate cele bune acasa!"

     Se pare ca noi avem telefoane mai bune ca americanii: eu il auzeam bine pe Cristi, dar el abia ma intelegea! Tiehnica tavaris!

 

22 mai 2006

     Fata de celelalte incursiuni romanesti pe McKinley, expeditionarii nostrii au ales escaladarea virfului McKinley South (6194m) pe traseul West Rib. Prima parte a ascensiunii se face pe ghetar, apoi pe muchie pina la virf, urmind ca traseul de intoarcere sa fie diferit, pe cealalta fata a muntelui.
HARTA

 

23 mai 2006

convorbire
telefonica,
ora 8:45 (ora Romaniei)

 

     Pentru strabaterea lungului traseu, echipa a optat pentru folosirea rachetelor de zapada, urmind ca bagajele sa fie trase pe sanii din plastic.
FOTO - o alta expeditie, pe schiuri si sanii din plastic (foto de pe internet)

     "Suntem la 3400 m. A venit iarna la noi, ninge de numa' ... br, br, pr, pr .... alo .... pr ..." na ca s-a intrerupt!

24 mai 2006

 FOTO - imagine de pe traseul West Rib (foto de pe internet)

 

25 mai 2006

mesaj vocal ora 00:14

  "ffffffffffffffffffffffffpfffffffffffAlo! ffffffffffssffff"
Gata! Asta a fost tot mesajul. Azi n-am aflat prea multe lucruri noi :)

 

26 mai 2006

mesaj vocal ora 06:30

     "Salut Kiru!

     Suntem in Genet Bazin la 4300 m altitudine. In ultimele 3 zile nu am facut decit sa caram bagajele pina aici in ture succesive. Vremea este capricioasa, ziua sunt calduri infernale insa cind se porneste vintul luam pufoaicele pe noi si tot e rece. Am primit si niste vesti destul de proaste: anul asta o singura echipa a reusit sa treaca de partea inferioara a traseului West Rib din cauza unor crevase uriase. A fost un an sarac in precipitatii si nu s-au format poduri de zapada. Oricum, noi ne vom urma planul initial, vom incepe aclimatizarea facind 3 zile ascensiuni prin preajma, apoi vom porni spre virf. Mai sun eu zilele urmatoare."

 

convorbire
telefonica,
ora 10:10 (ora Romaniei)

     "Salut Kiru!

             Ma auzi? Ai primit celelalte doua mesaje?"
   Kiru: Din primul, numai cuvintul "Alo!" :)
            "Si eu care povesteam de mama focului ... :)))) In fine ... Acum aici e ora 23 si e ziua ca la voi.  Cum spuneam si in mesaj o sa incepem 3 zile de aclimatizare dupa care vom incerca sa atacam virful. Sunt vinturi formidabile pe sus. "Salvamontul" de aici e in alerta, se pare ca 2 baieti pe schiuri sunt dati disparuti, oricum, nu se stie de ei. Nici cu traseul nu se stie cum va fi, echipa care a trecut crevasele la inceputul sezonului nu a ajuns pe virf, li s-au rupt coltarii.
             Chiar acum asist la un spectacol impresionant al norilor ... daca ai putea sa fi aici ... e impresionant! Suna-i te rog pe ai mei si spune-le ca suntem bine. Voi cum sunteti?
             O sa revin cu telefoane zilele urmatoare! Ciao."

 

   27 mai 2006

  

Denali National Park  - GALERIE FOTO

 

28 mai 2006

mesaj vocal
ora 00:20 (ora Romaniei)

 

“Servus domnu’ dispecer!
           Suntem blocati intr-o furtună crincenă ce s-ar putea sa tină cam 2 zile după cum arată vremea. Am reusit ieri o tură de aclimatizare pină la 5000 m altitudine. Ieri a fost super OK, azi nu mai e. Totul e ingropat in zăpadă si foarte multe ziduri de zăpadă s-au prăbusit, deci o furtună adevarată, adevarată. Să mai scri acolo pe site un mesaj pentru Mosu, Mogut si fratele Daniel:
           « Băi fratilor, băi, cum ati putut voi să ratati minunătia asta de vreme, de inghesuială, de putoare, de muncă si chin? » (ride :)
          Salutare la toată lumea! Ciao, ciao!”

 

29 mai 2006

     Azi n-am primit nici-un mesaj. Atunci cind e furtuna in Alaska nu ai ce sa faci, stai pitulat in cort si astepti sa treaca, temperaturile putind sa scada pina la -50C. Cei care au trecut prin aceste zile de repaus recomanda ca principala ocupatie lectura, nu insa a cartilor despre ... munte (de care te cam saturi :)

30 mai 2006

     

     Nici o veste!

 

31 mai 2006

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

captura video

arhiva

 

      In anul 2004 o expeditie romaneasca reusea escaladarea virfului McKinley. Iata citeva informatii din presa vremii:

     "10 alpinisti din tara vor intreprinde o expeditie in Alaska, in memoria colegilor lor ucisi de o avalansa in timpul unei recente competitii desfasurate in Muntii Bucegi.
     Trei dintre cei cinci disparuti, Mike Csaba, din Odorheiul Secuiesc, Blaga Istvan din Miercurea Ciuc si Borzasi Zoltan din Oradea isi propusesera sa participe la prima incursiune romaneasca in cel mai inalt varf din America de Nord, McKinley, unde urmau sa faca studii asupra comportamentului organismului uman la altitudine si la temperaturi extrem de scazute. Despre aceasta expeditie se discutase in tabara si cu o seara inaintea tragicului accident petrecut in Valea Morarului, in timpul campionatului national de schi-alpinism organizat sub egida Federatiei romane de alpinism si escalada.
"Am discutat despre expeditia din Alaska, dar si despre dificultatile traseului de a doua zi, despre viscolul puternic si despre pericolul pornirii unor avalanse. Am baut o bere, ultima impreuna?", isi aminteste Dan Manolachescu, unul dintre membrii echipei covasnene. Pentru prima data concurentii au fost pusi sa semneze ca vor concura pe proprie raspundere. "N-a comentat nimeni. Concursurile de schi alpin nu sunt pentru domnisoare, iar concurentii, majoritatea alpinisti cu experienta si salvamontisti, au acceptat razand. Ca niciodata, organizatorii au anuntat inainte de plecarea in cursa ca ei nu-si asuma raspunderea pentru eventualele necazuri ce s-ar putea ivi">, a mai adaugat Dan Manolachescu. Participantii la competitie spun ca traseul a fost foarte dificil, cuprinzand si vreo doi kilometri prin bolovanis, iar viscolul puternic care a spulberat zapada l-a facut si mai dificil.
     "Organizatorii au stabilit in ultimul moment un nou curs al traseului, facandu-l si mai greu, printr-o valcea prin care cinci dintre colegii nostri nu au mai reusit sa treaca, fiind rupti de avalansa. Vestea a cazut ca o ghilotina. Ne stiam de mult timp, am fost parteneri ori adversari in multe competitii sportive. Urma sa plecam impreuna in Alaska peste cateva luni, pe 15 mai. Vom merge doar noi, in memoria lor?", a declarat pentru Rompres vicepresedintele Alpin Sport Sfantu Gheorghe, Tulit Zsombor."

Sursa: Rompres

     "Membrii expeditiei "Alaska 2004" au reusit sa escaladeze pe schiuri, in premiera mondiala, varful McKinley, care masoara 6.194 de metri inaltime. Ascensiunea nu s-a facut exclusiv pe schiuri, asa cum si-au propus initial, ultima portiune, de circa 900 de metri, acoperita cu gheata, fiind imposibil de escaladat fara piolete si coltari.
Cei sapte alpinisti din judetele Covasna si Harghita au fost insotiti in aceasta aventura de medicul Lidia Rasnoveanu, din Sinaia, specializata in urgente de grad zero. Aceasta a realizat studii cu privire la adaptabilitatea si comportamentul organismului uman in conditii de lipsa de oxigen si temperaturi extreme.
     La intoarcerea in tara, Dan Manolachescu, unul dintre membrii echipajului, a declarat ca escaladarea muntelui s-a dovedit a fi extrem de anevoioasa, din cauza conditiilor meteo nefavorabile. A trebuit sa fie infruntati curenti puternici si temperaturi extrem de scazute, de pana la minus 40 de grade Celsius, McKinley fiind situat in apropierea Cercului Polar nordic.
     Temerarii sportivi spun ca ziua de 5 iunie, in care au atins varful McKinley, a fost memorabila, dar clipa cea mai fericita a fost cea in care au ajuns din nou la poalele muntelui, ei sarutand pamantul, dupa aproape o luna in care au fost inconjurati doar de gheata si stanci.
     Din echipajul expeditiei "Alaska 2004" au facut parte Dan Manolachescu, Tulit Zsombor, Szasz Mihaly, Csiki Attila, Sukos Jozsef, Peter Karoly, Bertoti Zsolt si medicul Livia Rasnoveanu. Expeditia a fost dedicata celor trei alpinisti romani care si-au pierdut viata in aceasta iarna, intr-un accident produs de o avalansa, in timpul unui concurs desfasurat in Valea Morarului din Muntii Bucegi si care ar fi trebuit sa faca parte din echipajul care a plecat pe 17 mai in Alaska."

 Sursa: Rompres

    Redam in continuare citeva imagini sugestive din materialul filmat in cursul expeditiei "Alaska 2004"

     

               Avionul                          Ascensiune                        Bucuria victoriei         Cei mai mari din America  

   Speram din suflet ca in curind sa putem publica si noi asemenea imagini!
 

 

1 iunie 2006

mesaj vocal
ora 08:50 (ora Romaniei)

 

 

................................

convorbire telefonica
ora 9:46 (ora Romaniei)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   "Salutare tuturor!

     Nu am mai transmis in ultimele 3 zile deoarece am fost blocati de vremea nefavorabila intr-o tabara la 5000 m. Luni am urcat acolo in ideea de a dormi o noapte pentru aclimatizare urmind ca adoua zi sa incercam virful, dar  aici prognozele meteo sunt incerte: ar fi trebuit sa inceapa o ninsoare slaba care nu s-a mai oprit, ninge si acum. Dimineata asta am profitat de o fereastra in ceata si viscol si am coborit inapoi la 4300 m in Genet Basin .. pr ... pr  ...

   Miine s-ar parea ca o sa se mai moaie vremea ... pr ... si vom incerca sa urcam pe virf ... " s-a intrerupt.

......................................................................................................

    "Nu ma lasa nicicum sa transmnit pina la capat ...

    Asadar miine vom incerca virful pe ruta clasica fiindca pe West Rib nu sunt sanse, e foarte mare pericolul de avalansa. Anul acesta nu a reusit nimeni pe West Rib, scotienii (cei carora li s-au rupt coltarii) au fost singurii care au trecut crevasele dar de atunci prabusirea unui serac a rupt si firavele poduri de zapada care erau. Nu mai avem decit 2 sau 3 zile la dispozitie asa ca vom incerca escaladarea virfului pe traseul clasic. Fiindca esti jucator de GO iti spun ca muntele ne-a inchis una dupa alta toate libertatile directionindu-ne pe ruta clasica.  Sa ne tineti pumnii, in citeva zile totul se va clarifica: ori da, ori ba. Trebuie sa ne intoarcem in tabara de baza (Base Camp) de pe ghetar cu o zi - doua inainte de data limita fiindca daca e vreme rea nu vine avionul de la Talcheetna si pierdem biletele de intoarcere la avionul spre casa. Pe la voi ce mai este?

    Kiru: Eniko transmite ca se gindeste la voi in fiecare zi si va asteapta acasa sanatosi, Salvamont Oradea si Fratii Nepalezi va tin pumnii!!! Altfel, aici e viata linistita. Cind i-am spus lui taica-tau ca ati intrat in furtuna mi-a spus ca voi v-ati ales asta :)

    Aaaa, Ionut si Liviu! Salutari inghetate din Alaska! Apropo de viata linistita! Mi-e dor de viata linistita! E palpitant in expeditie, e aventura, dar m-am saturat de putoarea din corturi, de mincarea asta chimica, de mizerie ...

    Kiru: De cei 2 disparuti pe schiuri se stie ceva?

    Au coborit singuri, unul era belit la nas si avea o rana usoara la git, nimic grav.

    Kiru: OK. Va tinem pumnii sa reusiti! Ciao!

    Ciao!"

2 iunie 2006

     Daca lucrurile merg bine, echipa trebuie sa fi ajuns catre virf. Din pacate ieri conditiile meteo nu erau prea favorabile dar Cristi era totusi optimist ca pe traseul clasic vor reusi. S-a bucurat si s-a insufletit cind a auzit ca pe site prietenii ii sustin.

3 iunie 2006

Victorie!!!

mesaj vocal
ora 06:54 (ora Romaniei)

transmite Cristian Maghiar

     

     "Salut domnu' dispecer!

     La ora asta cam toata lumea a coborit de pe virf: clujenii au atins virful la 12:20 iar Istvan cu Levi la 4:30 (Levi mai are acum putin pina la cort). Eu am renuntat undeva pe la 5850m, dupa cum arata altimetru, din cauza unor probleme ce s-au repercutat de la incercarea precedenta de pe West Rib, dar am avut si eu portia mea de satisfactie ... o sa-ti povestesc! Altfel, toate bune si frumoase: din 5 membrii, 4 au urcat virful!!!

    Vremea nu e minunata. Miine dimineata vom cobori in tabara de baza iar in citeva zile vom iesi de pe ghetar. Gata, ne vedem acasa!

    Ciao!"

SPONSORI: Atlas Telecom, Adeplast, Opel West, Zaharul Diamant, Ideart, Leul Exchange,
 Romarketing, Art Media, CIAC, Proenerg, Proges, Cable, Benvenuti, Kiowe, Dorbob, Huben, Casa Augustin, Logicode, Green Mountain Holidays, Calin Caluser (Chicago).

SUPORT LOGISTIC: Spider Miskolc si Salvamont Bihor

ECHIPAMENTUL: Gotech, Himalaya, Atta, AlpinExpe, Nootka, Sportvirus si Hannah-Novet Ro, TSL, Milo

4 iunie 2006

     Dupa virf de obicei urmeaza o zi de odihna. In Alaska insa conditiile meteo nu te prea imbie sa ramii prea mult la altitudine asa ca probabil va incepe coborirea spre tabara de baza.

5 iunie 2006

     Tot ce s-a carat cu atita insufletire spre virf, trebuie din nou impachetat si dus la vale. Chiar si rolurile se schimba, de data asta sania merge in fata ... si te trage dupa ea!

6 iunie 2006

      Probabil ca miine expeditionarii vor ajunge in Talcheetna de unde pot sa ne expedieze mai multe informatii si imagini, prin email. Deocamdata nu au mai sunat, nu este prea palpitant sa cari calabalicul la vale.

7 iunie 2006

al 4-lea email

       
     "Salutare, dispecere! Salutari tuturor celor de acasa!
    Fratilor, suntem intregi si in mijlocul civilizatiei (! ! !). Am ajuns in Talkeetna in data de 05.06; primul lucru: am adormit vegetatia din jur desfacandu-ne bagajele. Am avut impresia ca am aterizat intr-o alta lume; era primavara, verdeata(!!!), am zis noi ca e cald. De unde! Intr-o ora, ne-a cam luat cu racoare. Am mers sa facem un dus si sa ne indopam, (nu era deloc apa calda, asa ca am sfarsit tremurand, da bine de tot). Credeam ca ne calisem pe munte!
     Azi am targuit o masina pentru maine - mergem sa vizitam Denali National Park in cele 5/6 zile cate mai avem pana la avionul de intoarcere acasa. Sper sa gasesc un cablu sa descarc niste poze si sa le trimit mai tarziu (baietii nu au adus nici un cablu pentru aparatele lor digitale - ring a bell, Mogut?).
     Da, am avut probleme cu deshidratarea in cele doua \trei zile petrecute in Notch Camp (West Rib). Daca vremea ne-ar fi permis as fi stat inca o zi in Genet Basin, dar nu a fost asa. De altfel, a fost o victorie la super limita, caci clujenii au prins ultimele minute de vreme aproximativ buna; Istvan si Levi tragand ca niste caini pe o vreme fff. proasta.
     Dar am renuntat de buna voie, cand era deja evident ca nu voi putea ajunge pe varf, iar desfasurarea ulterioara de evenimente mi-a aratat ca am procedat corect. De fapt, datorita a ceea ce muntele mi-a oferit in acele clipe, cred ca am primit un cadou mai mare decat daca ajungeam pe varf.
     Ajunge acum, mai asteapta si altii la internet si oricum trebuie sa caut un cablu.
     Salutare!"

 

8 iunie 2006

 

      Se pare ca nu se gaseste un cablu :)

 

9 iunie 2006

      Recompensa oricarei expeditii consta in vizitarea meleagurilor inconjuratoare. Pina in 15 iunie cind vor ajunge in tara, mai e timp pentru a vizita Denali National Park. FOTO

 

12 iunie 2006

al 5-lea email

 

 

 

FOTO originale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

      "Zua buna!
      Acum am ajuns din Kenai. Sorry, am incercat sa trimit ceva poze inainte de a pleca acolo, dar normal ca atunci cand imi trebuie un calculator, nimic nu merge (nu se atasau imaginile, s-au blocat, ...). Mai fac in seara asta o tentativa, sau in cel mai rau caz maine dimineata, ca e aici o gasca de rusi veniti la lucru si stau astia la net toata ziua. Cat despre filmari, si eu sunt foarte curios caci inca de la aterizarea pe ghetar s-a stricat trepiedul (cam subred de la inceput) lui Cristi si sus, unde abia aveam aer ce sa iti tii respiratia!...
Dar sunt convins ca o sa pot scoate multe chestii faine (si nu prea tremurate!) de sus, iar pe urma am luat un trepied din Anchorage cand am mers in Kenai.
     Oricum maine seara( noapte) plecam de aici, asa ca...
     Ok, multe salutari, revin mai tarziu!"

Au venit imaginile!!!!!! Iata pe scurt fimul expeditiei!

      

          Kiss a Moose!                      West Rib                           High Camp                 Impreuna cu sponsorii   

Acum puteti vedea toate imaginile folosind butoanele << si >>

InInchei aici prezentarea expeditiei; nu uitati insa aceasta adresa, dupa ce baietii vor ajunge acasa si lucrurile se vor aseza, tot aici isi vor povesti aventurile.

Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de noi in aceste zile si de pe acum ii invit tot aici in viitoarele expeditii ProExpedition!

Toate cele bune,
Dispeceru` - Kiru

 
 
   
conceptie guestbook: Paul Grangure  www.paulgrangure.ro