Pagina Dolomiți - pagina JURNALE
Vremea e tot instabilă așa că ne luăm gândul și pentru azi de la ferrate. Avem de optat pentru Lagazuoi cu al său vestit muzeu al Grande Guerra sau cele trei vârfuri (Tre Cime di Lavaredo), unul dintre simbolurile Dolomiților. Fiindcă am văzut deja tunuri și adăposturi militare, alegem Tre Cime.
La Misurina, în drum spre refugiul Auronzo
Refugiul Auronzo - 2400m
Cu primul Dolomiti Bus (8:38) ajungem într-o oră la refugiul Aurozo, terminusul șoselei și în același timp punct de plecare în circuitul vârfurilor. Parcarea e plină și autocare venite de te miri unde continuă să deșarte turiști. Urcăm panta până la terasa refugiului unde rămânem uluiți: pe drumeagul ce ține curba de nivel pe sub verticalele Tre Cime-urilor, mii de turiști se scurg bară la bară!!!
-Aoleo! Care vrea la budă să intre aici la refugiu că altfel trebuie să țină până diseară!
Cele trei vârfuri apar și pe coperta pașaportului meu, ce mai, sunt vestite, în plus circuitul ce le dă târcoale nu prezintă nici-o dificultate și nici măcar mari diferențe de nivel, așa că lumea vine buluc.
-Cred că e mai corect să le spunem Trei Țepe. Prima e cu buluceala ... iar celelalte două ... mai vedem până diseară!
Cadini
Pornim în circuit în sens invers acelor de ceasornic. În dreapta noastră masivul Cadini cu mulțimea lui de vârfuri țuguiate pare lumea lui Oblio. În stânga, Tre Cime ce de aici iese la numărătoare ... cinque!!! Trecem pe lângă o mică capelă, apoi mai departe până la micuțul refugiu Lavaredo, realmente năpădit de lume. Ștampilă, pauză de poze și mai departe urcăm poteca serpentinată ce mai vămuiește din turiști. Ajungem în șaua din extremitatea celor X turnuri și priveliștea se schimbă: lăsăm în spate colțosul Cadini și pătrundem într-un circ larg închis de cele trei cime și de alte turnuri viguroase dar boante. Pe unul din pereți, la înălțime, se zărește linia punctată a unei poteci ce perforează versantul.
Refugiul Lavaredo
În depărtare refugiul A. Locatelli
-Nu mergem pe acolo?
Harta indică niște ferrate ce nu pot fi tari dar atmosfera de plimbăreală întreținută de miile de turiști mă sleiește. Sanda, Traian și Corina pleacă să pipăie căteva tunele iar noi ceilalți continuăm pe curbă de nivel urmând să ne întâlnim la refugiul A. Locatelli ce se zărește în depărtare.