O cafă la Stambul – Dorin Chiş

Evaluat la 5.00 din 5 pe baza a 2 evaluări ale clienților
(2 recenzii clienți)

20.00lei

  • -aventuri pe Marea Neagră
  • -216 pagini
  • -ilustrație alb/negru după fotografiile autorului
  • -hartă alb/negru
  • -copertă înfoliată

„Iulian preia timona, în vreme ce Mike se retrage la culcare. Aburii somnului încă îmi atârnă de pleoape. S-a făcut mai rece. Mă aşez pe banchetă. E hulă şi în întunericul dens yachtul urcă şi coboară valurile desenând spirale cu lumina de la catarg. Îmi scanez neliniştile şi le găsesc prezente. Oricât încerc să-mi spun că fulgerele sunt mai la dreapta de drumul nostru, subconştientul mă previne să mă pregătesc de ploaie. Cunoaşte prea bine calmul fals, ca să se lase păcălit. De fapt, o ştiu şi eu, doar că nu vreau să accept. Cu tot goretexul e totuşi iarnă şi prea rece ca să stau nemişcat sub duş, apoi, cine ştie cât de uscate sunt hainele de schimb din cabina plină de condens. E senzaţia de respingere ce apare atunci când te ridici de pe nisipul fierbinte şi vrei să te arunci în mare sau când, sub duş, treci de la apa caldă la cea rece: ştii că peste un minut nu o să mai conteze, dar tot ai face orice ca să scapi.
Un sfert de ceas mai târziu avem fulgerele în amândouă bordurile. Acum e foarte clar că ne îndreptăm fix către furtună.”

….

„Singur, singur, singur. Orizontul închis de ceaţă mă face să mă uit tot mai des la siajul fosforescent. Dâra oxigenată pare că are propria luminaţie, marcând diafan parcursul nostru, dar ce poate fi asta? O torpilă rapidă vine din pupa şi siajul ei se aşterne perfect paralel cu al nostru. Viteza ei net superioară îi permite să ne ajungă şi să ne depăşească prin tribord, apoi siajul ei se înnoadă în curbe imprevizibile şi se împleteşte cu alte siaje venite în urmă. Sunt delfini veniţi la un număr de magie. Spectacolul s-a mutat în apă. Volute. Dantelă. Efluvii fosforescente dizolvându-se în întunericul pur. Erupţii submerse, moi, diluate, fără contraste, de un albastru opalescent croşetează în prova, apoi se întorc şi trec pe dedesubt dintr-un bord în altul. Sunt o gaşcă zbenguindu-se în jurul nostru. Vitalitatea lor mă încântă. Corpuri reci, dând viaţă mării întunecate. Nu ştiu dacă aşa ceva se poate filma şi cu atât mai mult mă simt privilegiat, ca şi cum reprezentaţia ar avea o dedicaţie nominală. Unul a sărit la doar câţiva metri de mine şi stropii fosforescenţi lucind pe corpul musculos mi-au ars retina. O clipă, o fracţiune de clipă şi ca-ntr-un instantaneu fotografic, imaginea developată este memorată şi clasată pentru eternitate. Nu-mi pot lua ochii de la trasoarele ce desenează traiectorii efemere, ducându-se în larg, dar revenind de fiecare dată. În anii conflagraţiei mondiale, aceste siaje în noapte ar fi provocat groază, acum însă aş fi în stare să le privesc toată noaptea… de n-ar fi frigul.”

Descriere

 

 

Sfârșitul zilei se consumă exact ca-n cartea tibetană a morților: „a venit momentul când pământul se scufundă în apă, apoi apa se îneacă în foc, apoi focul se stinge în aer…”

„Cand am ajuns aici tocmai sorbeam un gat de cafea pregatita special pentru lectura de mai sus…fraza asta a desavarsit starea de bine …”

„Magic, maiestrie desavarsita in acest capitol…, am simtit fiecara cuvant, cred ca ar trebui sa lasi balta toate activitatile, doar sa traiesti si sa scrii despre asta…”

Pilgrim

 

*

„Grozav mod de a-ți începe ziua, mai ales când primele semne de luciditate după amorțeala nopții, le ai când ești deja în fața calculatorului… la muncă. Cred că, de fapt, istorisirea asta e subtitut de cafea pentru mine.”

Adi

*

„Călătorii adevărate, în care nu poţi să fugi la mal, în care trebuie să treci prin toate cele, bune sau rele. Cine e nebunul care ar ieşi pe mare în plină furtună? Dar într-o traversadă nu te poţi sustrage, dacă vine furtuna, va trebui să treci prin ea. Nu spun că nu mi-e frică şi nici că, dacă ar fi posil, nu aş face orice ca s-o evit, dar la urmă, ceea ce contează, ceea ce preţuieşti, sunt tocmai clipele în care ai fi vrut să fugi şi n-ai putut. Clipele în care, ca să nu fi rănit în spate, ca laşii, te întorci cu faţa şi acestea nu sunt posibile în vacanţele pline de fun ci în călătoriile lungi, în croaziere.”

„Tocmai ai explicat motivele pentru care am plecat pe mare. Îți mulțumesc. Din suflet.”

„Vorba omului ăluia, „nu stiu altii cum sunt…”, dar eu îti multumesc pentru aventura asta care mi-a însotit niste saptamâni de ploaie si negură galiciană, a fost un soi de „raza de soare de lângă cafea”

Roz Avel

*

„De cand cu „cafa de Istambul” ziua de lucru de la birou incepe intr-un mod placut. Fiecare episod are efectul unui drog care iti da o stare de visare placuta. Astept urmatoarea doza. Marea provoaca dependenta.”

Imi

*

„Frumos scriam, citit placeam.”

Simba

*

„Va spun sincer ca, de cand am descoperit articolul nu ma pot opri din citit… complimentele mele autorului… are har…  dar trecand peste aceste aspect fara de care poate ca Aventura nu ar fi avut atata savoare… am ramas fascinat de calatorie… „

inginerul84

*

„Multumesc pentru relatare, a fost un foileton deosebit, ai un exceptional talent narativ.”

Costin Simion

2 recenzii pentru O cafă la Stambul – Dorin Chiş

  1. Evaluat la 5 stele din 5

    Florio

    Am senzatia realista ca am fost la bord. Vinovat pentru asta esti tu si felul tau de a scrie si descrie. Senzatia mea e bizara, fiindca nu ii cunosc personal pe membrii echipajului.

    Pentru scrierea lui Dorin nu s-a inventat nici iconul si nici alt semn care sa exprime aprecierea mai aproape de justa ei valoare.
    Mi-a placut mereu gandirea lui narativa, asezarea intamplarilor in spatiu si istorie. Ochiul vede doar ce se intampla, insa mintea aseaza frumusetea intamplarii, in straturile istoriei concomitent cu suprapunerea realului peste ce-a fost ori ce va sa fie. Impletirea asta da o valoare aparte si aici il gasim pe Dorin, cu al lui „know how”.
    Tare mi-e drag sa il citesc pe omul asta.

  2. Evaluat la 5 stele din 5

    george563

    Brevetul doar te recunoaste ca si skipper, dar dedicarea unei parti din viata apelor si sangele-nspumat ce-ti curge prin vene te face sa fi skipper. In toata calatoria asta imaginara ce mi-ai creat-o dimineata de dimineata, tu ai fost skipperul pe care l-am recunoscut. „Tu” m-ai calauzit prin mare la bordul Bananec’ului, tot tu ma obligi sa verific cursul dimineata de dimineata, sa vad exact ce ai mai scris si unde trebuie sa mai calatoresc.

Adaugă un comentariu