Spre sud, tot mai departe – Puiu Olteanu

5.00 din 5 pe baza evaluării a 2 clienți
(2 recenzii clienți)

30.00lei

  • -aventuri nautice, yachting
  • -328 pagini
  • -copertă înfoliată
  • -hărți
  • -ilustrație alb/negru si color, după fotografiile autorului
  • -cu o prefață de Radu Theodoru
  • -dedicată iubitorilor de aventuri, yachting și vele

„Simţeam că pe un anumit plan, dincolo de spirit şi materie, e posibilă o simbioză între mine şi yacht – ca simbol. Că această trăire, îngemănată cu marea, valurile fremătătoare, nesfârşirea cerului albastru pierzându-se în înălţimi, în infinit, mi-ar înlesni un alt nivel de înţelegere, de trăire; mi-ar da posibilitatea să conştientizez lucruri, fenomene, dincolo de simţuri şi raţiune; că omul, cu tot ce-i aparţine, nu trăieşte doar pe plan animalic, că dincolo de înţelegere există o lume stranie, tulburătoare, că dincolo de simţuri, există un alt plan existenţial, că noi, cei apăruţi de niciunde şi de nicăieri, pulbere de stele, putem să ne depăşim condiţia şi să trăim imposibilul„

Categorie: Etichete: , , ,

Descriere

             Puiu Olteanu este unul din cei ce au jurat „cu jurământul cumplit al bătrânilor corăbieri” că nu-și va abandona visele. La 16 ani visele lui erau intim legate de navigație iar jurământul a fost făcut cu picioarele udate de valurile mării, în plină epocă comunistă în care aspirația de a călători figura pe lista ereziilor.

            Pasionații de yachting și vele știu că jurământul a fost respectat. Pentru cine a dormit cu „cărțile mării„ sub pernă (Radu Theodoru – „Cu Hai Hui 2 spre sud„, „Din nou pre sud„, „Croazieră contra cronometru„, „În luptă cu valurile„) numele lui este o legendă fiindcă Puiu Olteanu a fost secundul scriitorului pe puntea lui Hai Hui 2, yachtul croazierelor românești în mările din sud-estul Europei.

            Cu detașarea conferită de scurgerea câtorva zeci de ani, azi, același Puiu Olteanu (dar totuși altul) își pune sufletul în palmă în fața cititorilor prin volumul „Spre sud, tot mai departe„. Având un stil oral ce amintește de Ion Creangă, navigatorul reia din punctul său de vedere croazierele anilor `80, permițându-și să divulge chestiuni de culise pentru a readuce în limitele adevărului episoade transmise dealungul timpului prin „telefonul fără fir”. Mai mult, din postura de dirijor al acțiunii edulcorează povestea apropiindu-se iar de savurosul Creangă cu aduceri aminte ce dovedesc că trecerea anilor nu i-a slăbit simțul umorului. Se spune că prima carte e grea datorită tentației de a povesti totul. Acest prim volum, căruia autorul speră să-i mai adauge altele, ne conduce cronologic prin aventuri subpământene în peșterile din Munții Apuseni, prin cataractele Oltului înainte de a fi regularizat, prin Marea Neagră, Marea Marmara și Egee, ajungând din aproape în aproape la visul circumterestru pe care sperăm să-l regăsim în volumul viitor. În filele cărții întâlnim personaje reale care autentifică povestirea împrumutându-i valențe istorice, în timp ce trăirile personale își găsesc refugiul în trimiteri la celebre opere literare ce parfumează lectura.

            Dar acțiunea nu e totul. Fără pretenția de a deține adevărul absolut autorul își expune propriile puncte de vedere în chestiuni mai mult sau mai puțin filosofice. Ancorate în perseverență, tenacitate, optimism rațional și bunătate umană ele recomandă cartea tinerilor cărora de altfel le și este dedicată, ca iubitori ai aventurii.

Dorin Chiș

Coordonator al Colecției „Călător”

2 recenzii pentru Spre sud, tot mai departe – Puiu Olteanu

  1. 5 din 5

    Dacă ai crescut visând la valuri care te leagănă, la vântul care-ți baga parul în ochi și la apusuri de soare interminabile pe un orizont fără limite, ba mai mult, dacă cumva ai încercat sa închiriezi o bărcuță pe un lac minuscul și ai încercat și tu, ca și mine, sa pui prosopul de plaja pe una din vâsle cu speranța ca poate, poate, te va împinge briza spre malul opus, dacă indiferent cât par ți-a mai rămas pe cap și cât e de alb, încă mai crezi în legende, uite, aici, în paginile astea, vorbele unei legende. Merci, Puiu Olteanu. Merci Dorin. Abia aștept sa-i răsfoiesc paginile, sigur au un iz de iod.

  2. 5 din 5

    „Spre sud, tot mai departe” nu e fictiune. E realitate. Nefardata. Puiu Olteanu impartaseste cu noi experimentarea lumii acesteia, iar cartea merita citita chiar daca n-ai de gind sa navighezi sau sa-ti cumperi iaht niciodata. Exista carti care au un rol covirsitor in a face viata altora mai frumoasa. Din
    experienta mea, aceste carti sint cele pe care le pot citi si copiii, si adultii. Si nu, nu sint neaparat cartile premiate. Sint cartile scrise cu drag de oameni si cu bucuria impartasirii. Bunul simt, respectul pentru oameni si pentru lucrul bine facut, curajul, daruirea si implicarea personajului-autor transpar din scriitura.
    Puiu Olteanu nu porneste inconstient in aventura. Este pregatit, are temele facute si ai senzatia ca totul se petrece atunci cind s-a copt timpul. Experienta propriu-zisa pe mare astepta sa fie traita. Preexista. Insa era nevoie de curajul de a spune “acum”. “Acum” este momentul in care toate fortele din univers conlucreaza pentru a te sprijini sa actionezi daca tinta ta e cea buna. Puiu Olteanu nu stagneaza la nivel de intentie, el actioneaza. Si nu ii e comod intotdeauna, de fapt, aproape niciodata. Iese din zona de confort si atunci lucrurile frumoase se intimpla. Cunoaste riscurile, stie ce se poate intimpla dar are curaj, crede cu tarie in bine, nu are frici, frica trece prin el si el este prezent total, cu toata forta si toata cunoasterea acumulata, atunci cind trebuie sa actioneze. Bagajul cel mai valoros pe care il poarta mereu cu el este ceea ce stie. Cunoasterea. Pentru ca in momentele in care infrastructura nu te mai ajuta, prezenta de spirit iti spune ce sa faci pentru a repara, rezista, pentru a face sa functioneze si a trece de ceea ce sta de-a curmezisul drumului care te desparte de telul tau. Ca e pe iaht, ca e in viata, Puiu Olteanu pare ca stie sa fie un coechipier minunat.
    E o carte care ma trimite la alte carti, experienta impartasita care ma incurajeaza la experientele mele proprii, iar faptul ca am citit cartea inainte de vacanta a contribuit mult la a observa mai atenta pe linga ce trec, partea frumoasa dintr-o expeditie, frumusetea din intimplarile-incercari. “Ceea ce nu-ti doresti iti ramine inaccesibil” (Michael Ende, The NeverEnding Story). Un om nu se poate considera implinit pina cind nu-si implineste menirea. Si prima datorie este fata de ceea ce e mai subtil sadit in tine. «Oare ce-ar putea sa insemne “Fa ceea ce vrei?”», intreaba si se intreaba Bastian in The NeverEnding Story. „Inseamna sa faci ceea ce e adevarata ta vointa. Si nimic nu-i mai greu”, pentru ca e „taina ta cea mai profunda”. Iar drumul pe care ajungi sa descoperi aceasta taina „e cel mai primejdios din toate drumurile”. In parcurgerea lui „se cere cea mai desavirsita sinceritate si atentie, caci pe nici un alt drum nu te poti rataci atit de usor ca pe acesta.”
    Puiu Olteanu stie la timp care este adevarata sa vointa si se apropie de aceasta taina cu cea mai desavirsita atentie si sinceritate. Drumul, as indrazni sa spun, n-a fost deloc simplu, dar a meritat!
    „Domnul Vural este inalt, cu o constitutie atletica, cu chipul plin de demnitate si bunatate. (…) Ca virsta, in jur de 80 de ani. Domnul Karadeniz este de statura mijlocie, zvelt, cu chipul uscativ, ochii vii, patrunzatori. Amindoi arata si vorbesc ca niste oameni trecuti prin viata, care au vazut multe, au trait multe si au inteles ca, alegind partea plina a paharului, iesi in cistig. Au inteles ca viata iti ofera putine bucurii si ca trebuie sa le pretuiesti, atitea cite sint, si ca e bine sa nu otravesti putinele lucruri bune care-ti sint oferite de soarta, cainindu-te, amarindu-te de faptul ca viata nu ti-a oferit mai mult. Ca viata este o gradina, cu multe flori, dar ca are si multe buruieni. Tu esti cel care alege: florile, ca simbol al lucrurilor frumoase si minunate pe care le poti trai, sau buruienile, cu tot ce inseamna ele: monotonia vietii de zi cu zi pusa la suflet, lasind sa te macine, rautatile gratuite sau nu ale unor oameni inacriti si inraiti de soarta, de neimplinirea unor visuri imposibile, visuri disproportionate in raport cu posibilitatile lor reale de a le da viata…” (Puiu Olteanu, Spre sud, tot mai departe, Editura ArhipArt 2015, p. 107).

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *