Sicilia

Stromboli – partea 1

29 iunie 2015 Comentarii (0) Caiac, Europa, Excursii, Ungaria

Scurt, pe Tisa

 

După mai bine de o lună am apucat să refacem tura pe Tisa întreruptă de tamponarea Bagherei. Așadar l-am luat cu noi pe Victor și am fugit la apă, încrezători în buletinul meteo ce nu prevedea ploi, doar cer acoperit.

N-am gândit un traseu lung. De fapt nu am gândit nici-un traseu: urma să ieșim pe lac și să ne învârtim pe acolo după pofta inimii. Ne-am lansat din capătul localității Tiszafured, de lângă marina Szabics. Cerul era acoperit exact ca în prognoza meteo, dând locului o notă sumbră, însă aerul era răcoros și am apreciat acest lucru cum se cuvine abia atunci când am ieșit din canal în imensitatea lacului. La sfârșit de iunie căldura poate fi ucigătoare și nu atât căldura în sine cât radiația solară reflectată și amplificată de uriașa oglindă lichidă. Ești ca un cârnat în cuptorul cu microunde, dar acum, departe de așa ceva, vântul moderat și temperatura abia sărită de 20C făceau plimbarea cât se poate de plăcută. Aerul mirosea vag a baltă, dinspre insulițele de stuf se auzeau țipete și forfotă de păsări, în apropiere o pereche de lebede protejau cinci puiuți cu penajul sur iar înspre stuf începeau covoarele de nuferi. Am fost de multe ori la Tisa, însă întotdeauna pe  soare plin și nu-mi închipuiam cât de plăcut poate fi când cerul e acoperit. Undeva departe, dincolo de Sarud se vedeau clar perdele de ploaie, dar nu ne păsa. Dacă ar fi venit peste noi am fi îmbrăcat pelerinele de ploaie și ne-am fi oprit, așteptând să treacă. Pe undeva chiar mi-aș fi dorit această experiență, dar ploile ne-au ocolit.

  • La ponton
  • Foișorul
  • În urmă
  • Pe lac
  • Vremea
  • Nufăr 3
  • Nufar 2
  • Covoare
  • Linie punctată
  • Contemplație
  • Fieful păsărilor
  • La start

Am făcut o buclă mare printre insulițe, vâslind agale. Eram prima dată cu Cosmina în Double Duck-ul Victor și ne-am descurcat bine. Cosmina e ordonată, trăgând egal, așa că nu ne-am ciocnit padelele decât atunci când am ieșit eu din ritm pentru a face fotografii. La capătul buclei am tras la un foișor de observație unde plănuiam să luăm o gustare. N-aveam izolirul cu noi, dar știam că platforma din lemn ne permitea să ne așezăm direct, fără a ține rece. A fost foarte plăcut, atât de plăcut încât am tras chiar un pui de somn din care  am fost treziți de câteva rafale reci. Se montase vântul și începeau să crească valurile pe lac.

Ne-am întors împroșcați de apa ce picura de pe padele. În mai puțin de o oră eram la mașină apoi am pornit spre casă ascultând versiunea audio a Istoriei Românilor a lui Neagu Djuvara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *