cover

Lumea apelor

SONY DSC

Turul Bătrân

26 septembrie 2016 Comentarii (3) Caiac, Ungaria

Septembrie – delta de lângă noi

De obicei mergem la Tisa pentru o singură zi pierzând momentele cele mai fotogenice de dimineața și seara, dar de data asta am plănuit ieșirea pentru tot weekendul, urmând să dormim la cort. Am plecat sâmbătă pe la prânz alegând lansarea de la „balneo”, unde aveam asigurate acces auto până aproape de apă și parcare pentru Baghera.

18 septembrie 2016. Profităm de toamna caldă pentru a mai ieși cu cortul.

Pe canale

Pe canale

Natura era atinsă ușor de suflarea toamnei, dar farmecul nu consta în culorile virate spre galben ci în atmosfera specială. O liniște magică domnea pe canale. Suprafața apei era de multe ori nemișcată și în razele piezișe ale soarelui abia înălțat deasupra pădurii aerul devenea albastru, aproape material, iar frunzele în dungă și micile obiecte ce pluteau deformând suprafața apei luceau în pete mici, dezordonate.

Pe baltă

Pe baltă

Am padelat molcom, oprindu-ne des pentru fotografii, astfel că apusul ne-a ajuns mai repede decât credeam. În fața noastră se întindea rezervația și simțindu-se ocrotite, un cârd de 29 de lebede se desfăta printre plantele plutitoare.

Lebede

Lebede

Aveam locul nostru tăinuit în care intenționam să întindem cortul, însă ne era clar că nu mai puteam ajunge la el pe lumină așa că am găsit unul ad-hoc. Poienile de la malul apelor, umbrite de sălcii sau răchiți, au farmecul lor inegalabil. Am tras caiacele pe mal, am întins cortul și am aprins iute spiralele de afumat țânțari în acordurile unor greieri tomnateci.

img_2561

În jur era o adevărată risipă de crengi așa că în ciuda proximității rezervației naturale ne-am încumetat la un foc. Lungiți pe izolire am petrecut seara pe tăcute, cu ochii când la foc, când la luna plină, când la luminițele pescarilor ce mai cutreierau încă pe lac.

img_2562

Dimineața mi-a rezervat o surpriză plăcută: lacul era înghițit de ceață. Îmi place nespus ceața, mai ales pe apă, așa că m-am urcat repede în caiac. Acum îmi părea rău că n-am luat de acasă GPS-ul: fără el riscam să mă pierd. Știam că limita rezervației este marcată cu stâlpi din țeavă zincată înșirați prin lac aidoma unui gard fără plasă și m-am hotărât să folosesc acest traseu cu repere sigure.

Căutând drumul

Căutând drumul

La o vedere superficială nu ai ce să fotografiezi pe ceață, dar explorând peisajul găsești tot felul de amănunte interesante. De fapt, ceața te ajută să elimini abundența de detalii din peisaj, simplificând cadrul fotografic.

Pânza de paiangen.

Pânza de paiangen.

Știam că prin această zonă a rămas în picioare cumpăna unei fântâni și m-am bucurat să dau peste ea. Așa cum o vedeam suprapunându-se peste peisaj părea o ideogramă plasată pe o stampă japoneză, imagine plastică ce mi-a amintit instantaneu un citat din Geo Bogza: „între sate și păduri se ridică pe întinderea câmpiei enigmatică și plină de forță, ca un semn al zodiacului, dezvăluind tuturor principiul universal al echilibrului. Iar astăzi mai toată lumea bea de la robinet. Ca să fii om întreg atâtea sunt necesare: să ți se facă sete și să-ți scoți singur apa din fântână…”

 

Ideograma

Ideograma

Pătruns de cele descoperite am explorat mai departe împărăția bălții căutându-mi repere valide pentru întoarcere. Uneori dădeam peste pescari așteptând în liniște, alteori peste pescăruși, probabil tot la pescuit.

La pescuit

La pescuit

După două ore am ajuns din nou la tabără. Ceața mai persista însă era mult mai diluată și prin plafonul subțire al norilor câteodată se ghicea discul rotund al soarelui.

Tabăra

Tabăra

Foamea ne dădea ghes. Am aprins primusul și am fiert rapid o porție de tortelini, după care ne-am întins pe izolire și ne-am dedulcit cu lectura unei cărți. Plutea atâta lene în aer încât am mai tras și câte un pui de somn, hotărându-ne cu greu să consimțim la momentul întoarcerii.

Zările se deschid

Zările se deschid

Pe la ora 14 soarele strălucea ca și când n-ar fi fost niciodată ceață pe pământ. Am împachetat totul și am plecat mai departe urmând să ajungem la mașină pe altă rută.

La amiază

La amiază

N-am prea fost toamna pe Tisa și lipsa de experiență ne-a băgat în bucluc. Suprafața lacului era plină de plante acvatice care ne blocau accesul spre canalele dorite. Am încercat mai multe căi, dar toate se închideau. Timpul trecea și efortul de a vâsli prin împâslitura de plante ne cam tăia pofta de a mai încerca rute probabile când dintre trestii au ieșit câteva bărci cu motor indicându-ne calea.

Pe canal

Pe canal

Ne-am avântat pe urma bărcilor și am găsit cu ușurință o tăietură prin trestii ce ne-a scos imediat într-un lac interior. Știam că la coada lacului trebuie să prindem un canal ce debușa în brațul principal al Tisei, însă cu cât ne apropiam de el aveam senzația că ceva nu este în regulă. Traficul auto de pe șoseaua ce taie lacul în două se auzea tot mai clar, ori lacul nostru nu ar fi trebuit să fie în proximitatea șoselei… Am vâslit plin de îndoială spre locul știut unde în loc de canal am găsit câteva bărci legate la mal și o scurtă cărare ce ieșea din pădure la șosea și la calea ferată. Am deschis harta și am localizat fără dificultate locul în care eram. Să facem cale întoarsă ar fi fost prea lung așa că am consimțit să luăm caiacele pe sus și să le dăm la apă dincolo de șosea de unde mai aveam doar un pic până la mașină.

Pe lac

Pe lac

Alte imagini:

  • img_2269
    img_2269
  • img_2278
    img_2278
  • img_2282
    img_2282
  • img_2284
    img_2284
  • img_2296
    img_2296
  • img_2352
    img_2352
  • img_2401
    img_2401
  • img_2413
    img_2413
  • img_2417
    img_2417
  • img_2438
    img_2438
  • img_2446
    img_2446
  • img_2448
    img_2448
  • img_2486
    img_2486
  • img_2496
    img_2496
  • img_2615
    img_2615
  • img_2622
    img_2622
  • Căutând drumul
    img_2644
  • img_2665
    img_2665
  • img_2669
    img_2669
  • img_2681
    img_2681
  • img_2682
    img_2682
  • img_2725
    img_2725
  • img_2726
    img_2726
  • img_2729
    img_2729
  • img_2734
    img_2734
  • img_2738
    img_2738
  • img_2744
    img_2744
  • img_2752
    img_2752
  • img_2761
    img_2761
  • img_2762
    img_2762
  • img_2773
    img_2773
  • img_2774
    img_2774
  • img_2802
    img_2802
  • img_2813
    img_2813
  • img_2814
    img_2814
  • img_2816
    img_2816
  • img_2834
    img_2834
  • img_2836
    img_2836
  • img_2873
    img_2873
  • img_2875
    img_2875
  • img_2906
    img_2906
  • img_2915
    img_2915
  • img_2921
    img_2921
  • img_2953
    img_2953
  • img_2958
    img_2958
  • img_2961
    img_2961
  • img_2971
    img_2971
  • img_2981
    img_2981
  • img_2993
    img_2993

Save

Save

Save

3 Responses to Septembrie – delta de lângă noi

  1. ALEXANDRA spune:

    Minunate fotografii!!!

  2. Ildi spune:

    Ai numarat 29 de lebede ? Nu ai gresit, sigur ? :))
    Foarte frumos, mini-expeditia si pozele !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *