Datele de intrare sunt scheletul sau coaja unui plan de călătorie ce trebuie umplut cu obiective. Dacă datele de intrare sunt în majoritatea situațiilor factori obiectivi, stabilirea obiectivelor se face mult mai subiectiv, având rolul de a da culoare călătoriei. Această fază seamănă destul de bine cu cea de alegere a unei destinații, cu deosebirea că acum e vorba de mai multe destinații iar privirea este mai în detaliu.
De unde ne informăm?
În această fază, orice informație e binevenită. Fiind o fază subiectivă, nu există o rețetă anume privind strângerea informațiilor. Un bun punct de plecare ar putea să fie un ghid de călătorie tipărit sau, mai aplicat, o listă cu obiective gata identificate de pe siteurile agențiilor de turism (marile obiective turistice pot fi aglomerate însă în ciuda acestui neajuns, rareori dezamăgesc). Un film documentar poate fi de un real folos, dar la fel de bun poate fi un film artistic sau o carte de literatură. Orice loc care ne atrage merită pus pe listă. Citirea blogurilor altor călători sau a jurnalelor de călătorie este o altă sursă valoroasă de informare. Cu ani în urmă am plecat în Pirinei de la o fotografie a canionului Ordessa, găsită întâmplător pe net.
Pont: găsirea obiectivelor cu ajutorul aplicațiilor pe computer
Vizualizarea imaginilor din Google Earth pot să ne ajute în descoperirea unor locuri atractive: cu cât densitatea imaginilor asociate unui loc e mai mare, cu atât e mai probabil ca acolo să fie ceva interesant de văzut. Când planificam a treia călătorie în Sicilia am găsit o mare densitate de imagini într-o zonă pustie a coastei mediteraneene, loc în care o faleză de cretă crea o panoramă fantastică. Fiind plasată într-un loc retras și parțial eclipsată de faimosul site arheologic de la Agrigento, faleza era semnalată vag și vădit disproporționat față de valoarea ei peisagistică. La fața locului s-a dovedit a fi chiar mai frumoasă decât în fotografii, includerea ei în itinerariu fiind o idee bună.
O altă modalitate de a descoperi locuri fotogenice prin intermediul imaginilor o reprezintă aplicația Pinterest. Aplicația este modelul virtual al panourilor din plută pe care se înfig cu ace colorate tot felul de bilețele și mementouri. Facilitatea neprețuită a Pinterestului este că pe baza alegerilor pe care le faci atunci când colecționezi imagini (de pe net) caută afinități și îți indică panourile altor alți useri care au colecționat același gen de imagini. Astfel, e suficient să creezi un panou pentru țara ce te interesează pentru a avea acces la adevărate colecții de imagini din țara respectivă, gata adunate, mură în gură, fiecare având trimiteri către siteurile de pe care au fost „pinuite”.
Aplicație: călătorie în Portugalia.
Despre țara fadoului și a vinului de Porto nu cunoșteam mare lucru. Atunci când ne-am hotărât asupra acestei destinații mi-am adus aminte că printr-un intermediar cunosc un portughez și m-am hotărât să-i cer ajutorul. Chiar dacă nu am urmat cu exactitate itinerariul lui, indicațiile primite au fost baza de plecare pentru identificarea punctelor de interes.
Pentru a aprofunda subiectul aveam nevoie de un ghid tipărit. Prețul ghidurilor Lonely Planet sau Routard sunt în jur de 20 de euro, destul de mult pentru o carte care mai apoi va zace pe un raft nefolosită și o soluție (la care am apelat și noi) este împrumutul de la bibliotecile publice. În ciuda faptului că în epoca internetului bibliotecile au intrat în conul de umbră al uitării ele mai sunt încă o alternativă simplă și ieftină de acces la informații. După o incursiune la raftul de geografie am revenit acasă cu trei ghiduri diferite, unele mai detailate, altele mai frugale, pe care abia așteptam să le răsfoiesc. Chiar dacă nu pare, ghidul de călătorie este o carte tehnică și cărțile tehnice nu se citesc: se răsfoiesc.
Portalul Pinterest are o colecție impresionantă de imagini grupate sub titulatura „The essential travel guide to…”. După o scurtă căutare am găsit „ghidul” pentru Portugalia care dădea la modul succint informații despre hartă, despre un posibil itinerariu, despre cele mai importante castele, locuri de vizitat, mâncăruri locale și cuvinte în portugheză, despre vremea din diferite perioade ale anului precum și recomandări privind cartea, filmul și muzica ce trebuiesc citite, văzute sau ascultate înainte de a pleca în călătorie. Pentru o primă impresie a fost bună.
O piesă de teatru radiofonic auzită întâmplător mi-a atras atenția asupra abației cisterciene din Alcobaca, cu mormântul lui Pedro I și a iubitei lui, Ines de Castro. Povestea lor, o adevărată „Romeo și Julieta” portugheză, m-a influențat să includ Alcobaca pe lista obiectivelor.
Despre Portugalia nu se vorbește aproape deloc, fiind una din cele mai nebăgate în seamă țări ale continentului. Situată periferic, are doar doi vecini: Spania și oceanul Atlantic, sinonim cu restul lumii. Portughezii n-au fost atrași niciodată de continent, socotindu-se oameni ai mării. Din această ipostază au ajuns primii la Capul Bunei Speranțe prin Bartolomeo Diaz, au descoperit drumul spre Indii prin Vasco da Gama, au fost primii europeni în Japonia și au făcut primul înconjur al lumii (Magellan). Din cauza fostelor colonii (Goa, Makao, Angola, Brazilia) e posibil ca despre Portugalia să se vorbească mai mult în lume decât în Europa unde nu apare la știri nici măcar cu litere mici pe burtieră fiindcă e o țară liniștită și cuminte, ce nu face năzbâtii. Pentru noi ar putea fi interesantă căci se spune că limba portugheză e cea mai apropiată de limba română, dar nici acest lucru nu i-a adus nu știu ce faimă. Aceasta fiind situația, de unde să aflu câte ceva despre Portugalia? Socotind că o carte de călătorie m-ar putea scoate din impas am ales Jose Saramago, „Călătorie prin Portugalia”. Chiar dacă avertizează din start că nu a scris un ghid turistic, Saramago a călătorit cam peste tot prin țară și în felul lui vorbește despre fiecare coclaur.