Atunci când achiziționăm un produs nou, revoluționar, avem nevoie de un manual de punere în funcțiune și de un ghid de utilizare. Poate că nu ne-am gândit niciodată, dar la naștere am primit un corp controlat prin intermediul sistemului nervos, cea mai complexă mașinărie pe care o utilizăm clipă de clipă după priceperea și experiența fiecăruia, fără însă a avea o imagine clară asupra caracteristicilor tehnice și funcționale.
Ei bine, vestea bună este că după câteva mii de ani de așteptare această lucrare a fost, în sfârșit, tipărită! Autorul ei, italianul Marco Magrini, nu este un om de știință ci un jurnalist cu inițiativă preocupat de știință.
Manualul este scris pentru modelul de creier cu care suntem echipați. Dealungul evoluției Natura a experimentat creind diferite variante triate de selecția naturală, până s-a ajuns la cea cu care sunteți echipat și Dvs., versiunea 4.3.7G3125 (4 = nevertebrate/vertebrate/mamifere/primate, 3 = hominizi/australopiteci/homo, 7 = Homo habilis/Homo ergaster/Homo erectus/ Homo antecessor/ Homo heidelbergensis/ Homo sapiens/ Homo sapiens sapiens, G3125 = numărul estimat de generații de la apariția creierului omului modern de Homo sapiens sapiens).
Dincolo de versiune(4.3.7G3125), există două modele în fabricație, modelul F, feminin (de bază) și celălalt, M, având o serie de ajustări operate în timpul asamblării (gestației). Dincolo de aspectele grosiere ca dimensiune, număr de conexiuni sau consum energetic, după cum știm deja, cele două modele funcționează diferit (nimeni nu se așteaptă ca leul să se comporte ca leoaica).
Firește, ca în cazul oricărui aparat, manualul începe cu specificarea componentelor (neuronul, neurotransmițătorii și celulele gliale), după care urmează un scurt ghid de instalare, chiar dacă pentru cititori această informație e tardivă.
Urmează, inevitabil, cerințele energetice: alimentație, somn, exercițiu fizic. Chiar dacă computerele ne-au depășit ca și putere computațională, la capitolul eficiență energetică rămânem imbatabili: un creier consumă cel mult 60W/oră, cât timp computerul care în 2003 a câștigat în fața concurenților umani la jocul Jeopardy a consumat de 1000 de ori mai mult! Totuși, nu e bine să întindem coarda: în cazul în care suntem privați sever de resurse energetice, creierul e primul sistem pe care corpul îl deconectează.
Dar care sunt beneficiile acestor dotări ce vin la pachet cu necesitatea imperioasă de a fi alimentate (omul de Neanderthal avea creierul mai mare, dar fiindcă acest superconsumator n-a dovedit că poate procura proporțional mai multă hrană, s-a renunțat la această versiune)? Principalele funcții sunt simțurile (cele cinci arhicunoscute la care se adaugă altele mai greu de conștientizat cum ar fi perceperea temporalității sau recunoașterea facială), sentimente (fericire, admirație, indiferență, milă, orgoliu etc.), emoții (frică, iubire, empatie etc.), conștiința („un sistem fizic e conștient în măsura în care e capabil să integreze informații”) și nu în ultimul rând, personalitatea.
Funcțiile enumerate mai sus sunt gestionabile cu ajutorul unui „panou de control” ce dozează motivația, atenția, învățarea și imaginația. Fără motivație nu putem să ne păstrăm atenția. Fără atenție nu putem vorbi despre învățare, fără învățare nu acumulăm cunoaștere, fără cunoaștere imaginația nu are bază, iar fără imaginație nu putem lua decizii inovative.
Cam ăsta e creierul în cea mai bună formă, însă în funcționarea lui intervin adesea probleme considerate „normale”: prejudecăți, fobii, iluzii, biasuri, dependențe, stres, sau anormale (defecte): autism, depresie, schizofrenie, neurodegenerare.
Acesta fiind echipamentul de care dispunem, mai putem încerca eventuale extensii care să potențeze rezultate superioare: extinderea memoriei, strategii pentru creier, energizante și medicamente.
Rezultatul folosirii creierului este formarea conștiinței. Creierul este biodegradabil, iar conținutul lui (conștiința) este șters îndată după încetarea funcționării, așa că există și un capitol despre „end of life” (cum să îmbătrânești frumos și ce rămâne la urmă) și ca să rămânem racordați la noutățile ce se prefigurează volumul se încheie cu o privire aruncată în viitor datorită neurotehnologiilor: creier modificat genetic și inteligență artificială.
Sunt trei lucruri ce motivează această lucrare: în primul rând redescoperirea a ceva ce avem și utilizăm în mod curent, dar care tocmai datorită acestei apropieri rămâne neobservat, apoi folosirea conștientă și optimă a propriilor resurse și nu în ultimul rând găsirea unui sens al existenței.
