Crișul Negru, după viitură

„Cel mai minunat loc”

17 iunie 2021 Comentarii (0) Caiac

De plăcere

Apa și bărcile exercită o atracție naturală, așa că nu e de mirare că deseori prietenii și-au manifestat disponibilitatea de a mă însoți într-una din viitoarele mele escapade. Răspunsul a fost întotdeauna „da, bine”, însă din diferite motive cu prea puțini am reușit să și ies, în timp ce lista tot creștea, până ce, într-o zi mi-a venit ideea de a organiza scurte ieșiri săptămânale, într-o așa numita „zi nautică”.

Într-o zi când puneam caiacele pe mașină, un vecin a făcut următoarea remarcă: „trage omul cât trage, dar nu-și uită hobbyurile”. Mi-am amintit momentul ăsta și mi-am zis (ca Nichita Stănescu -sic!): știi că omul ăsta are dreptate? Avem mereu câte ceva de făcut, dar nu merită să ne abandonăm hobbyurile. În plus, dacă putem fi un exemplu sau un imbold și pentru alții, ar fi o pierdere cu atât mai mare să ne lăsăm acaparați de rutină.

Cum spuneam, de însoțitori nu duc lipsă. Prima tură am organizat-o într-o seară, chiar pe Criș, în mijlocul orașului, împreună cu Adina și Marcus. Nu prea-mi place Crișul, nu pentru că nu ar fi frumos sau pentru că trece prin oraș, ci pentru că e înțesat de pescari ce te agresează verbal de cum intri în raza lor vizuală. Așa și acum. Seara era molcomă, lumina caldă a soarelui împrumuta culorilor nuanțe saturate, pe apă era liniște și doar zumzetul orașului se auzea în fundal, până ce s-a apucat un nebun să urle de pe mal. Mi s-a mai întâmplat de nenumărate ori așa că știam că nu are rost să-i răspund. Totuși, ne-a stricat zenul.

Pentru a doua ieșire am ales un lac, la vreo 30 de kilometri de oraș. Pentru liniștea noastră, merita făcut drumul. Lacul este destul de mare și în plus este înconjurat de pădure. Am ajuns tot pe înserat, cu veteranii de pe Criș și cu vecinii mei. Ne-am lansat imediat pe apă, încântați de orăcăitul broaștelor și de cucul ce se auzea din pădure.

Pe lacul Șauaieu

Pentru Marcus, la cei 10 ani ai lui, ieșirea a fost cam plicticoasă (așa e când pleci cu babalâcii 🙂 ), dar tuturor celorlalți le-a plăcut. Padelatul în sine, dar și schimbările de peisaj, de la suprafața de apă întinsă la strecuratul prin vegetația deasă de la coada lacului au prevalat înțepăturilor de țânțari.

Canoea
La coada lacului
Se lasă seara
Spre casă

Una peste alta, a fost fain. Ca să-și scoată pârleala Marcus a făcut în final o baie și s-a declarat mulțumit 🙂

Lasă un răspuns