În această carte un om se trezește la viață. Așa cum observă Osho, viața în sine este doar o oportunitate: o poți transforma cu efort conștient în împlinirea propriilor aspirații sau o poți lăsa să se scurgă neobservată pe cale minimei rezistențe. În volumul său de debut, „Navigare vivere est”, Radu Balașiu își asumă cu curaj prima variantă, oferindu-ne o poveste care transcende simpla literatură de călătorie.

Decorul acestei metamorfoze este marea (schimbătoare, imprevizibilă și atotputernică) alături de un flux continuu de oameni care urcă și coboară de pe punte. Însă apa și navele sunt doar ambalajul exterior al unei profunde alchimii interioare. Ghidat de o atracție nativă față de natură și de curajul de a-și urma visul, autorul își construiește identitatea cu efort și tenacitate. Înfruntând primejdiile inerente ale mării, Radu Balașiu se cristalizează ca om. Cu fiecare milă marină parcursă și cu fiecare pagină scrisă, crește stima de sine și împăcarea cu propriul filon interior. Autenticitatea cărții vine tocmai din sinceritatea dezarmantă cu care autorul își recunoaște greșelile, slăbiciunile și limitele, dovadă a unui om care nu mai are nevoie să pozeze, ci doar să fie.

Faptul că autorul este skipper profesionist adaugă o dimensiune profund umană și pedagogică cărții. Așa cum a descoperit din proprie experiență, a călăuzi turiști pe mare este o menire extremă:

• Fără regulamente rigide: pe un yacht cu un echipaj în vacanță (care a mai și plătit ca să urce la bord) nu poți comanda ca într-o unitate militară; autoritatea nu se impune prin decrete, ci se câștigă exclusiv prin exemplul propriu.
• Responsabilitate totală: în spatele calmului afișat se află o apăsare uriașă, inclusiv de natură penală, pentru siguranța celor de la bord.
• Proximitatea care dizolvă intimitatea: spațiul strâmt al ambarcațiunii accelerează cunoașterea reciprocă. Chiar dacă nu apuci să „mănânci un sac de sare” cu cei din echipaj, măștile cad rapid.

Astfel, fără să-și propună în mod didactic, autorul devine un profesor în cel mai dificil mod posibil, un ghid care își împarte vremelnic trăirile și riscurile cu cei pe care îi conduce prin pericolele mării, dar pe măsură ce lucrurile merg din plin și pedala de accelerare este apăsată, autorul descoperă și frâna necesară, acea oprire reflexivă care duce la regăsirea Divinului. Se spune că pe mare până și cei mai sceptici învață să se roage, iar volumul surprinde excelent această tranziție.

Finalul cărții ne prezintă un om ajuns pe calea sa (DAO), deplin integrat în lumea pe care o străbate. Relația sa cu mediul devine un dialog armonic, iar revelațiile formulate simplu, la lumina tremurătoare a unui foc de tabără, devin edificatoare pentru întregul său parcurs.

Se spune adesea că prima carte este cea mai grea, deoarece autorul simte nevoia imperioasă de a se explica pe sine, de a-și justifica alegerile și viziunea. Prin „Navigare vivere est”, Radu Balașiu a depășit cu brio acest prag symbolic: a livrat nu doar o spovedanie marină plină de învățăminte, ci și o invitație la curaj pentru orice cititor care simte că doar „există”, fără să „trăiască”.

„Navigare vivere est”: un volum sincer, care întredeschide o ușă către „continentele albastre” și ne umple de nerăbdare pentru viitoarele scrieri nautice ale autorului.