Catalizatorul escapadei a fost Răzvan care nu vroia să schimbe prefixul înainte de a vedea Retezatul.
O nouă poveste din ciclul „după 30 de ani” căci prima dată am urcat în Retezat în 1991
Am urcat în mașină la 3 dimineața, la 6 luam „micul desayuno” la Simeria, apoi cu voinicul Jimny intram adânc în munte pe forestierul ce ne asigura accesul în Poiana Pelegii.
![](https://www.proexpedition.org/wp-content/uploads/2021/09/P9160093.jpg)
Am spus (și nu mă dezic) că muntele meu de suflet e Făgărașul, dar nu pot să nu recunosc că retezatul e mai fotogenic. E suficient să văd partea alpină a culmilor ce ne înconjoară ca să-mi dau seama de aceasta, iar când ajungem sus, la Bucura, și orizontul se deschide, devine evident.
![](https://www.proexpedition.org/wp-content/uploads/2021/09/P9166814.jpg)
E adevărat că în acest anotimp afinul e deja roșcat, adăugând nuanțele sale la verdele jneapănului, la albastrul lacurilor și la cenușiul-gălbui al lespezilor, dar oricum peisajul ar fi fost extraordinar.
![](https://www.proexpedition.org/wp-content/uploads/2021/09/P9166816.jpg)
La prima vizită, în 1991, veneam din Apuseni și neavând o altă experiență de altitudine nu aveam termen de comparație, dar azi, după 30 de ani de bătut cărări montane popt să-l prețuiesc la adevărata lui valoare.
![](https://www.proexpedition.org/wp-content/uploads/2021/09/P9166826.jpg)
A fost un traseu scurt, de numai zece kilometri, suficient însă pentru a ne bucura. Dupăamiaza eram din nou la Simeria și odată cu noaptea ajungeam acasă.
![](https://www.proexpedition.org/wp-content/uploads/2021/09/P9166827.jpg)
![](https://www.proexpedition.org/wp-content/uploads/2021/09/P9166830.jpg)